UAT-urile riscă să intre în insolvență?

Deși vorbim despre o legislație care există încă din 2013, contextul actual este cel care ar putea să transforme acest risc potențial într-un risc efectiv sau chiar o certitudine pentru unele Unități Administrativ-Teritoriale care se află în dificultate financiară.

Ce se va întâmpla dacă UAT-urile se vor afla în criză financiară sau chiar insolvență și care sunt efectele negative pe care aceste situații le-ar putea aduce pentru operatorii economici care au contracte în derulare cu aceste UAT-uri?

Pentru încheierea celui de-al doilea acord stand-by cu Fondul Monetar Internațional, în 2013, ca urmare a presiunii îndeplinirii țintelor indicative stabilite pentru arieratele autorităților locale,  executivul a emis  Ordonanța de urgență nr. 46 din 21 mai 2013[1] ce reglementează criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, ce a fost ulterior aprobată cu modificări prin Legea nr. 35/2016.

Scopul acesteia a fost de a diminua volumul mare al arieratelor (datorii mai vechi de 90 de zile) înregistrate de unitățile sau subdiviziunile administrativ-teritoriale prin oferirea unei soluții aflate atât la îndemâna UAT-urilor, cât și a creditorilor acestora. Prin această reglementare Guvernul a dorit să stopeze „risipa” din administrația publică locală instituind o măsură de control față de derapajele conducerii deficitare cu suportarea consecințelor prin acoperirea datoriilor din fondurile bugetelor locale. Intenția a fost ca prin intrarea în insolvență UAT-urile să se responsabilizeze și să repare prejudiciul fără a mai apela la „sacul fără fund” al autorităților centrale.

Deși această soluție părea promițătoare la momentul adoptării, conform statisticilor, în practică, insolvența UAT-urilor nu a venit ca o soluție salvatoare pentru fondurile autorităților centrale. Din 2013 până în prezent au fost înregistrate nu mai mult de 6 cazuri de insolvență[2], iar pentru încetarea unora, tot Guvernul a fost sursă de finanțare.[3]

Inspirația procedurii este de origine anglo saxonă. În SUA este practicată redresarea municipalităților prin parcurgerea procedurii insolvenței. „Scopul acesteia este să asigure protecție municipalităților cu probleme financiare în fața creditorilor pentru a dezvolta și negocia un plan de ajustare a datoriilor prin extinderea maturității acestora, reducerea principalului ori a dobânzilor sau refinanțarea acestora prin obținerea unui nou împrumut.”[4] În această situație s-au aflat și marile orașe Stockton (California), Detroit (Michigan), inclusiv statul insular Porto Rico.

1. Cum poate ajunge o UAT în insolvență?

Insolvența UAT este „acea stare a patrimoniului unităţii administrativ - teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp.” (Legea nr. 35/2016 pentru aprobarea și modificarea art. 2 lit. r) din OUG nr. 46/2013).

Situațiile în care insolvența UAT este prezumată, conform art. 2 lit. r10 și r2 din lege, sunt:

- neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;

- neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei;

Atenție! Art. 2 la lit. m), m1) și m2) definește criza financiară ca fiind acea stare a patrimoniului caracterizată tot de dificultăți financiare prin lipsa acută de disponibilități bănești, însă aceasta este o procedura administrativă extrajudiciară distinctă de procedura insolvenței. Deosebirea dintre cele două stări ale patrimoniului este dată de cuantumul creanțelor și de vechimea acestora. Pentru a se afla în criză financiară, UAT trebuie să înregistreze creanțe al căror cuantum să depășească 15% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial și să fie mai vechi de 90 de zile.

Deși din punct de vedere procedural acestea sunt diferite, scopul lor este același: redresarea UAT prin stabilirea și implementarea unui plan de redresare.

2. Avantaje și dezavantaje

• Cea mai pregnantă deosebire față de insolvența de drept comun prevăzută de Legea nr. 85/2014 este imposibilitatea desființării/radierii UAT. Finalitatea insolvenței UAT prevăzută de OUG 46/2013 este întotdeauna caracterizată de revenirea financiară, cu respectarea planului de redresare întocmit de administratorul judiciar (numit de judecătorul sindic) împreună cu ordonatorul principal de credite (primarul) și aprobat de adunarea creditorilor.

• Administratorul judiciar poate formula propuneri autorității deliberative de a rezilia sau denunța unilateral contractele încheiate de unitatea administrativ-teritorială, care nu pot fi executate in cadrul planului de redresare, însă nu poate rezilia sau denunţa unilateral contractele încheiate de UAT din proprie inițiativă. (art. 39 și art. 77)

• Pe perioada insolvenței, niciun furnizor de servicii de electricitate, gaze, apă, telecomunicaţii şi alte servicii similare nu are dreptul să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către unitatea administrativ - teritorială sau către instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanţare. (art. 105)

• Planului de achitare a debitelor, calendarul și condițiile de rambursare sunt negociate de administratorul judiciar cu creditorii (art. 93). Cu toate acestea Planul de redresare poate defavoriza unele creanțe, poate prelungi data scadențelor și poate modifica rata dobânzii, penalitățile sau oricare alte clauze din cuprinsul contractului ori al celorlalte izvoare ale obligațiilor unității administrativ-teritoriale. (art. 94)

• Creditorii care nu au depus declarații de creanță în termenul de până la maximum 60 de zile de la data deschiderii procedurii de insolvenţă au posibilitatea urmăririi patrimoniului și după închiderea procedurii (art. 89).

• Plățile efectuate de UAT către creditori după declararea stării de insolvență și până la elaborarea planului de achitare a debitelor, pot fi suspendate (art. 21, lit. i).

• Creanțele garantate au caracter privilegiat și se îndestulează cu preferință din bunurile ce au făcut obiectul garanției (art. 107 alin.1 ).

• Procedura insolvenței se închide printr-o hotărâre pronunţată de judecătorul sindic dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile stării de insolvenţă, chiar dacă nu au fost stinse toate creanţele. Restul creanțelor nestinse în procedura de insolvență vor fi cuprinse in planul de redresare a stării de criza financiară (art. 109).

• Judecătorul sindic poate desființa măsurile luate de administratorul judiciar, chiar dacă nu au fost contestate (art. 39)

3. Procedura

Insolvenţa debutează cu cererea formulată de ordonatorul principal de credite ori de creditori către tribunalul în a cărui rază teritorială se află unitatea administrativ-teritorială şi sunt exercitate de un judecător-sindic (art. 15).

Prin hotărârea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic desemnează un administrator judiciar şi stabileşte sarcinile acestuia, potrivit prevederilor art. 21 (art. 65). Acesta va notifica toți creditorii unităţii administrativ-teritoriale (art. 78), va întocmi şi prezenta la tribunal un tabel al tuturor creanţelor (art. 86) și va elabora împreună cu ordonatorul principal de credite un plan de redresare care să includă elementele prevăzute la art. 75 alin. (9). Accesta va fi supus avizării direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi camerei de conturi teritoriale (art. 90).

Executarea planului de redresare nu poate dura mai mult de 3 ani, cu începere de la data admiterii acestuia (art. 103). Sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul-sindic unităţii administrativ-teritoriale şi tuturor creditorilor, pentru efectuarea menţiunii în registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale, şi se afişează în extras la sediul tribunalului (art. 109).

Atenție! Comportamentul ordonatorului principal de credite poate fi sancționat. Acesta va săvârși o contravenție (art. 114) cu consecința plății unei amenzi de la 10.000 lei până la 50.000 lei dacă nu depune documentele însoțitoare cererii de deschidere a procedurii insolvenței (prevăzute la art. 55). De asemenea, nedeclararea sau declararea cu întârziere mai mare de 6 luni a cererii de deschiderii a procedurii de insolvență constituie infracțiunea de bancrută simplă și se pedepsește conform art. 240 din Codul penal cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă (art. 115).

4. UAT-uri în insolvență

Până în prezent au fost înregistrate șase cazuri de insolvență[5]: orașul Aninoasa (Hunedoara) - deschiderea procedurii de insolvență în 17 iunie 2013 – închiderea insolvenței 14 noiembrie 2014; comuna Ardeoani (Bacău) - deschidere procedură insolvență 10 ianuarie 2014 – închidere insolvență martie 2018; comuna Nalbant (Tulcea) - deschiderea procedurii de insolvență 31 ianuarie 2014 – închiderea insolvenței 27 august 2015[6]; comuna Naruja (Vrancea) - deschiderea procedurii de insolvență 25 februarie 2014 – închiderea insolvenței 11 decembrie 2014; comuna Călinești-Oaș (Satu Mare) - deschiderea procedurii de insolvență 20 august 2015; comuna Andreiașu de Jos[7] (Vrancea) - deschiderea procedurii de insolvență 28 decembrie 2016. [8]

Există în jurisprudență numeroase cereri de deschidere a procedurii insolvenței UAT, formulate de creditori, însă de cele mai multe ori acestea au fost respinse pentru neîndeplinirea condițiilor.[9]

Care este situația UAT-urilor cu care aveți contracte potențiale sau în derulare? Este acesta un aspect pe care îl luați în considerare în analiza oportunității unui proiect / contract?

[1] Preambulul OUG 46/2013 „având în vedere prevederile art. 85 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice aveau obligaţia să elaboreze proiectul de lege specială referitor la criza financiară şi insolvenţa unităţilor-administrativ teritoriale; volumul mare al arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări; necesitatea deblocării activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări care au de recuperat de la autorităţile administraţiei publice locale sume ce reprezintă arierate; prevederile Acordului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, referitoare la reducerea arieratelor unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale; necesitatea reglementării procedurii privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, modul de implicare a instituţiilor abilitate în redresarea economico-financiară a unităţii administrativ-teritoriale în situaţia de criză financiară şi de insolvenţa, drepturile şi obligaţiile creditorilor unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi drepturile şi obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale”

[2] https://www.mfinante.gov.ro/insolventa.html?pagina=domenii

[3] Cazul orașului Aninoasa, Județul Hunedoara – după intrarea în insolvență, Guvernul a stins datoriile rămase prin plata restului de sumă datorată către creditori, respectiv 3,7 milioane de lei.

[4]Conferinţa „Insolvența, provocări practice și legislative”- Insolvența unităților administrativ -teritoriale. Necesitate reglementare. Argumente pro și contra raportat la prevederile OUG 46/2013. Organizator: Banca Națională a României, Bucureşti, 03.07.2013.

[5] https://www.mfinante.gov.ro/insolventa.html?pagina=domenii

[6] Sentinta civila nr. 1276/2015 din 27-aug-2015, Tribunalul Tulcea de închidere a procedurii insolvenței;

[7] Sentinta civila nr. 511/2016 din 28-dec-2016, Tribunalul Vrancea de deschidere a procedurii insolvenței;

[8] https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/cum-ajung-primariile-din-romania-in-insolventa-situatia-la-zi-18085386;

[9] Decizie nr. 193/2019 din 20-iun-2019, Tribunalul Caras Severin, deschiderea procedurii la cererea creditorului;