Insolvență: Contract de leasing reziliat. Mai plătim rate?!

1. Aspecte generale

Rezilierea este un mod de încetare a contractului ce intervine în cazul în care o parte nu își execută obligațiile în mod culpabil. Legislația în materia contractului de leasing[1] prevede faptul că acesta încetează în cazul în care utilizatorul nu plătește două luni consecutive, în mod culpabil, obligația de plată a ratei de leasing. Instrumentul rezilierii este reglementat de așa natură încât doar finanțatorul poate dispune de această măsură.

Cum influențează intrarea în insolvență rezilierea?

În ipoteza în care intervine rezilierea contractului de leasing, creanțele rămase în urma acestui proces se vor stinge conform dispozițiilor Legii insolvenței.[2] Ordinea stingerii acestor creanțe diferă în funcție de opțiunea finanțatorului privind proprietatea bunului, după cum vom arăta în continuare.

În fapt, daca nu ar exista o reziliere, iar societatea intră în insolvență, administratorul judiciar poate opta pentru menținerea contractului de leasing[3]. Cealaltă opțiune este denunțarea contractului care se poate dispune de către administratorul judiciar sau ope legis în cazul leasingului financiar dacă finanțatorul nu manifestă expres acordul în trei luni de la data deschiderii procedurii de insolvență.

2. Scap de „rate” dacă contractul este reziliat și intru în insolvență?

Răspunsul scurt este nu, încă. Legea insolvenței 85/2014 stipulează în art. 105³ modul în care creanțele provenite din contractele de leasing reziliate se vor înscrie la masa credală. În această perspectivă, nu suntem în ipoteza unei liberalități, ci a unui mecanism de înregistrare și stingere a creanțelor rezultate din contractul de leasing.

Această soluție se justifică prin faptul că utilizatorul din contractul de leasing, nu a stins, practic, creanțele rămase restante prin simpla reziliere. Or, rezilierea contractului de leasing presupune, în prima variantă, transferul proprietății în patrimoniul debitorului, respectiv, în a doua variantă, recuperarea bunurilor de către finanțator.

3. Cum se va stinge creanța?

Legea insolvenței consacră două ipoteze distincte:

1. transferul proprietății bunului, caz în care creanța înscrisă la masa credală va fi constituită din restul prețului bunului + accesoriile ratelor de leasing;
2. restituirea bunului, caz în care creanța înscrisă la masa credală va fi constituită doar din accesoriile ratelor de leasing.

A. Transferul proprietății

În ipoteza prevăzută de alin. 3, lit. a) se reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor ce anterior constituiau obiectul contractului de leasing. În acest caz, finanțatorul dobândește un drept de ipotecă legală asupra acestor bunuri, ce constituie o cauză de preferință în beneficiul acestuia. Potrivit legii, creanțele ce reies din astfel de obligații se înregistrează în categoria creanțelor garantate potrivit art. 159 alin. (3).⁴

Prin urmare, în lumina art. 159, activele debitorului, inclusiv sumele obținute din vânzarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului vor fi utilizate pentru stingerea creanțelor acestuia în ordinea prevăzută expres. Pentru stingerea creanțelor însoțite de cauze de preferință (cazul nostru), acestea se vor stinge cu prioritate după categoria întâi de creanțe reprezentată de “taxe, timbre și oricare alte cheltuieli necesare pentru vânzare bunurilor”.

B. Recuperarea bunurilor de către finanțator și ipoteza specială a vânzării bunului de către finanțator

În cazul în care finanțatorul recuperează bunul, ne vom situa în ipoteza literei b) a aceluiași alineat. În lipsa unor stipulații contrare, finanțatorul nu mai beneficiază de cauze de preferință, creanțele sale fiind chirografare, deci vor beneficia de ordinea de preferință instituită de art. 161 pct. 8.⁵ În acest caz, se vor înregistra ratele și accesoriile restante care au generat rezilierea contractului de leasing la care se adaugă diferența dintre restul sumelor datorate în temeiul contractului de leasing reziliat și valoarea de piață a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing (valoare ce se va stabili de către un evaluator independent). Restul sumelor datorate în temeiul contractului de leasing se vor calcula și înscrie la masa credală prin raportare la data restituirii bunului (art. 15 OG 51/1997).

În schimb, în situația în care bunurile recuperate sunt valorificate de societatea de leasing, până la data întocmirii tabelului preliminar de creanțe, în tabel se va înscrie creanța redusă cuprețul obținut din această vânzare (iar nu valoarea stabilită de evaluatorul independent).[4]

4. Concluzii

• Creanțele nu se sting automat în momentul rezilierii;
• Soarta bunurilor din contractul reziliat comportă două posibile scenarii în funcție de alegerea pe care o face finanțatorul – transferul proprietății sau recuperarea bunurilor;
• Dobândirea proprietății de către debitorul intrat in insolvență acordă finanțatorului o cauză legală de preferință și stingerea creanței acestuia se va face cu prioritate față de alte categorii de creditori;
• În cazul în care finanțatorul recuperează bunurile, nu se mai naște o cauză de preferință, iar creanțele respective vor fi chirografare, fără niciun rang de prioritate;
• Daca se optează pentru recuperare, iar finanțatorul vinde bunurile până la momentul întocmirii tabelului preliminar, se va deduce prețul efectiv obținut de acesta și nu valoarea de piață stabilită.

[1] Art. 15 din OG 51/1997

[2] Legea 85/2014

[3] Art. 133 (3) din Legea 85/2014

Mentionam si faptul ca ipoteza mentinerii se poate dispune in cazul reorganizarii.

[4] Art. 105 (3) lit. C) din Legea 85/2014